Trei zile naște păpuși

Trei zile-n urmă sau poate mai multe – nu e relevant – mi-au căzut ochii pe un doc pe care poate că n-ar fi trebuit să-l văd. Eram într-o galerie de artă timișoreană, la al cărei site de prezentare online lucrez.

E vorba de un spațiu de artă conteporană special, o galerie unică-n oraș, care funcționează by the book, cu echipă de galeriști profesioniști, cu echipă de curatori, fundație solidă de susținere financiară.

Cu o selecție atentă a artiștilor, a lucrărilor care sunt expuse. Cu un portofoliu de invidiat. Cu vernisaje-eveniment, pline-ochi de oameni. Cu clienți care actualy se interesează de prețurile lucrărilor expuse și cumpără lucrări. Cu prețuri în euro, care reușesc să pună-ntr-o balanță echilibrată efortul creator al artistului vernisat, al lucrărilor de pe simeze.

Dar să nu-mi uit vorba.

Trei zile-n urmă – sau poate mai multe, nu are relevanță -, la respectiva galeria și-a anuntat intenția de a expune o tânără artistă simpatică. Lucrările sale nu sunt tablouri elaborate gen Fikl și nici instalații tulburătoare, a al Lost, gen Fântânariu. Și nici matrice poetice care-ncântă privirea (ca ale lui Zgondoiu) ori oameni dintr-o realitate paralelă, cu trupuri roșii și creieri varză (Simona Nuțiu).

Nu, lucrările artiste de care vorbesc sunt păpuși.  Păpuși născute-n galerie, pentru că fata vrea să locuiască efectiv trei zile nonstop în galeria din centrul Timișoarei și să-și născocească păpușile. Să stea de vorbă cu oamenii care vizitează spațiul de artă contenporană, să se consulte cu ei. Să-i invite, apoi, la vernisaj.

Cool, nu?

Mă refer, desigur, la Galeria Calina.