I wonder, should I start to write this post in English?, dar renunt repede la idee. E mai confortabil sa scrii, pur si simplu sa scrii, decat sa Alt+Tab between translate.google.com/google.com -> define: term si Add New Post…
Asadar, despre muzică. Muzica mea. M-a întrebat un amic recent, cred ca luna trecută sau așa,
cum se amesteca la tine tranceul cu dark-wave 🙂
Îi răspund tot printr-o întrebare: cum poate face casă bună muzica lautarească și muzica trance? Nu e o noutate, nu e ceva nemaiîntâlnit, e o chestiune de feeling.
Um om trece, de alungul unei vieți, printr-o multitidine de etape, etape care-i împrimă tot atâtea stări. Și cum unul din principiile mele este să nu-mi neg niciodată ceea ce simt, ceea ce (cred că) sunt la un moment dat, ajung să vreau să ascult Armin van Buuren, apoi Marin Doru (RIP, maestre!) si imediat după Sopor Aeternus.
Cel puțin, la mine, pe blog, aceste melodii care fac parte din stiluri/etape muzicale funciar diferite, nu s-au luat la bătaie. Astfel că, pentru mine, cel mai de preț instrument muzical este muzica-n sine. Toată muzica!