Să CRITICE! Să se uite în ograda vecinului și să strige-n gura mare că uite ăsta ce-a mai fakut! A dres și-a scos și nu e bine! Critica românului nu e una rațională. E una care vine din suflet, emoțională, are patos și e convingătoare. Aducătoare de prozeliți.
Românii uită de ei când critică. Se montează pe sine în centrul universului, de unde revarsă-n valuri ciclonice critici grave, pe-o adresă generală. Dacă ar fi să scrie fiecare român câte două scrisori, una dintre ele ar fi o critică, iar cealaltă un text plin de laude. La destinatar, pe plicul în care am introduce textul critic, am scrie România. Celălat plic ar fi autoadresat.