Happy Toast, Maestre!

Dupa o zi in care m-am hranit cu ceva chipsuri (ramase de ieri), cafea, tigari si cafea, dupa o zi in care am lucrat, am lucrat si, in sfarsit, am lucrat am ajuns, in sfarsit (la timp!) la Maratonul de discursuri Toastmasters Timisoara. Aici am intalnit un-milion-cinci-sute-de-oameni, am evaluat 6 7 discursuri si am baut, in sfarsit, 2 cafele.

Imi place sa cred ca am fost invitatul de onoare al lui Calin Iepure (maestre, ai terminat Traversarea abisului? :)) si chiar asa m-am si simtit. Multumesc, prietene!

Asadar, Maratonul de discursuri. Lume multa, cum am spus 7 randuri mai sus, cam cate clickuri am dat eu saptamana trecuta. (Sunt teribil la retinerea numelor, imi cer scuze!). Amfitrionul serii – toastmasterul! – a plonjat succint intr-un Intro binevenit, prilej pentr-a-mi aprinde, si eu, o tigara. (Fac o paranteza, premaraton am avut o discutie foarte faina despre copii – baieti! cu Alin Tuhut, un tip tare de treaba!)

Un club de Toastmasters este un atelier de lucru de tipul “învaţă cum se face”, în care oamenii îşi perfecţionează abilităţile lor de a vorbi in public, de a tine un discurs într-o atmosferă confortabilă şi prietenoasă.

Am trecut repede peste primul discurs, la fel de repede si peste al doilea. Nu-mi amintesc nimic referitor la discursul 3. Ce-am avut de spus despre aceste 3 discursuri, am scris pe fila de feedback (pe care n-o mai am, am predat-o Ralucai)

Discursul 4 a fost al Marei. Curat, cald, reconfortant. Ca la un reportaj bun despre o statiune turistica in care ai fost anul trecut.

Discursul 5 a fost, in schimb, cel care mi-a adus aminte, ex abrupto, ca ma aflu la un marator de discursuri. Semant de Andrei Son, acest discurs a fost singurul care a contat in aceasta seara. A avut carne, sange si cohones. A avut idee, substanta, tehnica, slide-uri excelente (main ideea era sa ilustreze un discurs profi cu back-up de slide-uri). Pe parcursul celor 10 minute de speech, Andrei Son a reusit (fara efort!) sa renunte la Andrei Son, sa se goleasca de sine si sa ne introduca-ntr-un discurs de grad 0. La finalul caruia stii ca trebuie sa te ridici de pe scaun si sa faci ce ti s-a spus sa faci. De ce? Pentru ca te-a convins ca asa e bine. Bravo!

Calin Iepure (printre altele, si CEO Space Rabbit Master) a reusit o performanta ce m-a lasat paf: a determinat, povestind o experienta romantata proprie, sa ridice-n doua picioare peste 100 de oameni (au fost mai putini?, nu cred), si – prin apel la Legea Compensatiei si persuasiune – sa-i faca sa-si duca pumnul drept la inima, sa-i faca sa-si inchida ochii si sa-si spuna in gand „Sunt puternic!”. OMG! Eram, after all, intr-un bar (700Coffee&Lounge), nu la o intalnire confesionala. As zice ca pe langa leader/coordonator, Calin (si-)a demonstrat calitati de pastor-orator. Ceea ce nu e nici pe departe putin!

A, sa nu uit, a mai fost un discurs, 7 in total. Un tip a oferit un trandafir unei tipe si si-a facut rost de-o intalnire… amicala 🙂

Ce nu mi-a placut
– Tema aleasa pentru 4-5 din cele 7 discursuri a fost fara miza. Au fost subiecte comune. Eu cred ca un public (sau mai multe, dar asta e o alta discutie) apreciaza un discurs atehnic, dar plin de continut mai mult decat un discurs bine construit, dar care nu spune nimic, nu transmite o idee, un feeling. Sa vorbesti despre soricei pentru a ilustra ca o limba vorbita corect (hm) da forta discursului e ca si cum te-ai plimba cu o bicicleta fara spite. Cum e sa te plimbi cu o bicicleta fara spite? Aiurea!
– Tonul cumva de paster de biserica al multor secvente din discursurile prezentate. Am avut un job care 10 ani mi-a permis sa particip la sute de discursuri, dar nicaieri n-am simtit mai pregnant ca aici momente in care constientizezi ca e posibil sa te afli intr-o biserica penticostala. Nu zic ca asta e rau sau bine. Zic doar 2 chestiuni: 1. ca nu mi-a placut si 2. ca se face rabat la autenticitate in favoarea tehnicii.

Un lucru e cert: voi face check in pe foursquare pretty often la Casa Tineretului, unde au loc intalnirile clubului Toastmasters Timisoara.

nota: pana in prezent, am evitat cu succes maxim sa schimb pozitia de sezut pe scaun cu cea de speaker