Dupa o zi in care m-am hranit cu ceva chipsuri (ramase de ieri), cafea, tigari si cafea, dupa o zi in care am lucrat, am lucrat si, in sfarsit, am lucrat am ajuns, in sfarsit (la timp!) la Maratonul de discursuri Toastmasters Timisoara. Aici am intalnit un-milion-cinci-sute-de-oameni, am evaluat
6 7 discursuri si am baut, in sfarsit, 2 cafele.
Imi place sa cred ca am fost invitatul de onoare al lui Calin Iepure (maestre, ai terminat Traversarea abisului? :)) si chiar asa m-am si simtit. Multumesc, prietene!
Asadar, Maratonul de discursuri. Lume multa, cum am spus 7 randuri mai sus, cam cate clickuri am dat eu saptamana trecuta. (Sunt teribil la retinerea numelor, imi cer scuze!). Amfitrionul serii – toastmasterul! – a plonjat succint intr-un Intro binevenit, prilej pentr-a-mi aprinde, si eu, o tigara. (Fac o paranteza, premaraton am avut o discutie foarte faina despre copii – baieti! cu Alin Tuhut, un tip tare de treaba!)
Un club de Toastmasters este un atelier de lucru de tipul “învaţă cum se face”, în care oamenii îşi perfecţionează abilităţile lor de a vorbi in public, de a tine un discurs într-o atmosferă confortabilă şi prietenoasă.
Am trecut repede peste primul discurs, la fel de repede si peste al doilea. Nu-mi amintesc nimic referitor la discursul 3. Ce-am avut de spus despre aceste 3 discursuri, am scris pe fila de feedback (pe care n-o mai am, am predat-o Ralucai)
Discursul 4 a fost al Marei. Curat, cald, reconfortant. Ca la un reportaj bun despre o statiune turistica in care ai fost anul trecut.
Discursul 5 a fost, in schimb, cel care mi-a adus aminte, ex abrupto, ca ma aflu la un marator de discursuri. Semant de Andrei Son, acest discurs a fost singurul care a contat in aceasta seara. A avut carne, sange si cohones. A avut idee, substanta, tehnica, slide-uri excelente (main ideea era sa ilustreze un discurs profi cu back-up de slide-uri). Pe parcursul celor 10 minute de speech, Andrei Son a reusit (fara efort!) sa renunte la Andrei Son, sa se goleasca de sine si sa ne introduca-ntr-un discurs de grad 0. La finalul caruia stii ca trebuie sa te ridici de pe scaun si sa faci ce ti s-a spus sa faci. De ce? Pentru ca te-a convins ca asa e bine. Bravo!
Calin Iepure (printre altele, si CEO Space Rabbit Master) a reusit o performanta ce m-a lasat paf: a determinat, povestind o experienta romantata proprie, sa ridice-n doua picioare peste 100 de oameni (au fost mai putini?, nu cred), si – prin apel la Legea Compensatiei si persuasiune – sa-i faca sa-si duca pumnul drept la inima, sa-i faca sa-si inchida ochii si sa-si spuna in gand „Sunt puternic!”. OMG! Eram, after all, intr-un bar (700Coffee&Lounge), nu la o intalnire confesionala. As zice ca pe langa leader/coordonator, Calin (si-)a demonstrat calitati de pastor-orator. Ceea ce nu e nici pe departe putin!
A, sa nu uit, a mai fost un discurs, 7 in total. Un tip a oferit un trandafir unei tipe si si-a facut rost de-o intalnire… amicala 🙂
Ce nu mi-a placut
– Tema aleasa pentru 4-5 din cele 7 discursuri a fost fara miza. Au fost subiecte comune. Eu cred ca un public (sau mai multe, dar asta e o alta discutie) apreciaza un discurs atehnic, dar plin de continut mai mult decat un discurs bine construit, dar care nu spune nimic, nu transmite o idee, un feeling. Sa vorbesti despre soricei pentru a ilustra ca o limba vorbita corect (hm) da forta discursului e ca si cum te-ai plimba cu o bicicleta fara spite. Cum e sa te plimbi cu o bicicleta fara spite? Aiurea!
– Tonul cumva de paster de biserica al multor secvente din discursurile prezentate. Am avut un job care 10 ani mi-a permis sa particip la sute de discursuri, dar nicaieri n-am simtit mai pregnant ca aici momente in care constientizezi ca e posibil sa te afli intr-o biserica penticostala. Nu zic ca asta e rau sau bine. Zic doar 2 chestiuni: 1. ca nu mi-a placut si 2. ca se face rabat la autenticitate in favoarea tehnicii.

Un lucru e cert: voi face check in pe foursquare pretty often la Casa Tineretului, unde au loc intalnirile clubului Toastmasters Timisoara.
nota: pana in prezent, am evitat cu succes maxim sa schimb pozitia de sezut pe scaun cu cea de speaker
9 răspunsuri la “Happy Toast, Maestre!”
Multumim pentru prezenta, pentru feedback si te asteptam la Casa Tineretului!
Multumesc pentru comentariul tau. Ma bucur ca discursul meu ti-a placut si sper sa nu mi se urce la cap :).
@ Raluca imi face placere sa ma prezin, sa ofer feedback si sa fiu asteptat. Si, daca e cu placere, de ce nu? 🙂
@Andrei Son cpl. da, ai grija! Am si feedback cu -, daca vrei, dar asta il transmit in private 🙂
Multumim pentru sugestiile constructive si utile. Vom tine cont de ele!
Te asteptam cu drag, in fiecare Miercuri – sala o stii 😉 !!!
@ Calin Iepure nice, miercuri sa fie atunci!
Pentru cei care nu au participat dar si pentru cei care doresc sa revada conceptul de indispensabil, iata aici prezentarea originala dezvoltata de mine pentru compania la care lucrez.
http://www.slideshare.net/econceptwsd/esti-indispensabil-5359959
Enjoy!
Multumim mult, Andrei, pt info!
Well … multam de feedback, dar te incurajezi sa vi si in fata 😉 Ii mult mai entertaining si cu mai multa adrenalina in fata decat pe scaun.
Cezar, sunt convins!