Google+

Oh, show me, show me the next whiskey bar!

Sunt 2 spre 3 ani de cand nu mai frecventez cluburile/barurile din Timisoara. Si nici altele din alte orase, de altfel. Adica, mai intru arareori si stau 50-60 de minute (tot ce-i peste acest prag devine “uf, abia astept sa plec de-aici!”).

Mars-panorama

Si sunt cateva cluburi in Timisoara in care efectiv mi-am jurat sa nu mai intru niciodata. De ce? Pentru ca nu-mi place sa intru casa ta neinvitat, sa ma prefac daca vreau o atmosfera ok cat de cat si sa mai si platesc pentru asta!

De ce aceste locuri au devenit indezirabile? Pentru ca nu exista nici un patron/manager de club la Timisoara care sa inteleaga ca acel club/bar/restaurant nu este proprietatea lui, ci proprietatea mea! Cat timp are portile deschise, barul e-al meu, nu al patronului. Barul devine al patronului doar in orele de inchidere. Si atunci, e-al patronului numai ca sa-si rezolve obligatiile, responsabilitatile fata de mine, cel ce-i voi deveni client din momentul in care-i calc pragul.

In realitate, lucrurile stau taman invers. Tinerii si mai putin tinerii din Timisoara merg in turme in astfel de spatii si depun eforturi pentru a petrecere cateva ore intr-o atmosfera ok. Si asta-i transforma!

Am fost aseara in Dublin – a fost ziua lui Emi (apropo, La multi ani, inca o data!). La o masa vecina, cateva sute de musterii tipau ca bezmeticii, radeau ca la un spectacol de circ fals. I-am numarat: erau 7, dar pareau cateva sute. Se trasformasera in exact ceea ce ii indemna locul sa devina!
Muzica, buna, dar aceeasi si la un volum inalt. Scrumiera, plina ochi. Masa, murdara. Servirea, ca-n gara de nord, cu intarziere la intarziere.  Aer, din parti. Nota de plata? Hm.

2 Responses to “Oh, show me, show me the next whiskey bar!”

  1. Ce fain de tine ca poti merge la Dublin cand iti vine… ma uit acuma pe aerotim, dar nu gasesc relatie directa.
    😀

    1. lol & 🙂

Leave a Reply

Google+