Google+

I-a fost prea ciudă, să se sinucidă!

Un bun prieten de-al meu a vrut să se sinucidă. Metoda alesă a fost una clasică (de-acum): aruncarea propriului corp în fața trenului.

În acele clipe în care nu-și mai găsea un rost pe Pământ, se afla într-un sat. Totul se întâmpla iarna trecută. Mi-a povestit:

suicide– Ți-am spus că am vrut să mă sinucid?
– Nu, nu mi-ai spus (conversație telefonică, nu ne-am mai vazut de niște ani).
– Da, am vrut să mă sinucid.
– Serios? Ce chestie (nu l-am întrebat de ce. Mi-a spus-o chiar el).

– Da, mă, am vrut să mă sinucid. Nu-mi mai găseam locul. S-au luat unii tare de mine, am plecat de-acasă și n-am găsit și eu un loc al meu. Un loc care să fie numai al meu. Și-am zis că dacă eu nu găsesc un loc care să fie numai al meu, o să mi-l dea ei, forțat. În mormânt!, un pământ care să fie numai al meu. Pe care să scrie numele meu, chiar dacă scrisul ăsta e pe o cruce. M-am dus la gară și am așteptat. Mamă, și era un frig, bătea un vânt! Așa-mi pierise tot cheful de viață. Abia așteptam să se termine mai repede. Și-am așteptat. Trecuse deja o oră când m-am luat și m-am dus la casa de bilete. Am întrebat la cât vine următorul tren. „La cinci jumate“.  OOOOOOOOOOaaaaaaaa, la cinci jumate? Păi acum e unu abia. Stau patru ore jumate-n gară să îngheț de frig? Da’ ce,-s prost? Las’ ca vin mâine. Și m-am întors a doua zi în gară.

O grevă feroviară a făcut ca eu să scriu astăzi această poveste.

– Era grevă, mă, auzi? era grevă, să-mi bag picioarele în ea de grevă.
– Și ce-ai făcut?
– Păi ce să fac? M-am dus și mi-am luat patru sticle de vin, vin din ală bun, la sticlă, nu la plastic, de-un kil jumate sticla, și m-am îmbătat. Mi-au trecut prostiile astea din cap acum.

10 Responses to “I-a fost prea ciudă, să se sinucidă!”

  1. Superb! Cred ca acela este singura bucata de pamant care poate fi doar a noastra. Nici aia pe veci, intrucat dupa 10 ani suntem scosi de acolo…

    1. cum adică suntem scoși de-acolo peste 10 ani? nu înțeleg

  2. Nu esti scos, ca nu prea mai ramane ceva de scos cred. Dar presupun ca locul se scoate din nou pe piata, ingroapa pe altu peste si iti ramane doar numele pe-o piatra. In fine, ce-ti mai pasa doar esti mort…

    1. That’s not simplu true. Chestiunea in cauza se intampla doar daca pur si simplu nu mai sint apartinatori in viata.

  3. misto povestea. prea misto sa fie din capul tau, nu?:P ce vin o fi fost “ala bun”? Creca mi-ar prinde bine si mie zilele astea…

  4. povestea e adevărată. nu stiu ce vin era, dar nu cred că cine știe ce. I mean, comparația e cu vin din ăla, la sticlă din plastic…

  5. Iui, asta-i cam creepy. 😀
    noroc cu greva.

  6. sincer, mie mi s-a parut tare funny faza, 🙂

  7. Si mie mi s-a parut funny. Adevarul e ca unora nici sa se sinucida nu le mai vine. Totusi, metoda aleasa demonstreaza ca era hotarat (intr-un moment anume). Nu tu pumn de pastile, direct violent si permanent. E trist cand ti se dau planurile peste cap, pe de alta parte vinul rezolva multe…

  8. […] vreme ce Richie părea sincer panicat, sosiră Lucian şi Idir (?). După amabilităţile şi prezentările de rigoare, noii sosiţi îşi desfăcură […]

Leave a Reply

Google+