Google+

Bate vântul frunza-n dungă…

O toamnă oarbă, după o vară seacă. Mai bătrâni cu-n anotimp. Mai câștigați cu câteva luni de viață față de cei care n-au mai prins ultimele două sezoane în lumea muritorilor.

frunzaAr fi nice, mă gândesc, dacă s-ar inventa o nouă poziție de stat la calculator, una care să nu implice scaunul. Pentru că oricât de comod ar fi un scaun, după 2 ani de stat la comp zi de zi, ore-n șir, ajungi să-ți simți spatele (coloana vertebrala-n special) la fel de intens ca și propriile-ți gânduri. Nu tocmai un lucru de dorit.

Ce plm am făcut ultimul an? (Așa-mi place mie, să trag linie, să fac rezumate ale trecutului apropiat, toamna). În general, numai ce-au vrut alții. Foarte puține, din ce-am vrut eu.

Și-apoi, ce mare chestie și asta, nu așa facem cu toții? De ce sp ne-ascundem după deget și să spunem altfel? Mă f. Sunt așa cum sunt numai și numai pentru ceilalți vor să fiu așa. Din păcate, acest ceilalți este o entitate atât de neclară și atât de nedefinită, încât reciproca e falsă: ceilalți NU fac ce spui tu, ceilalți nu sunt așa pentru că așa vrei tu sa fie.

Între timp, am uitat o mulțime de cuvinte, dar am învățat altele noi. Nu pot a le enumera pe cele uitate… Însă remarc câteva din celalte: aproape, dor, lacrimi înăuntru, life design.

cam atât pentru seara asta!

Leave a Reply

Google+