Era exact cum l-au lasat Carmen Bejan si prietenul ei Sergiu: intr-un sac negru din plastic, rasfirat oarecum, dar totusi adunat la un loc. Era asa cum nu ti-ai dori sa vezi vreodata un cunoscut. Sau sa auzi ca ai fost vazut tu.
Era intr-o poza pe care am simtit nevoia sa o public. Sa o arat. Si daca as fi primit-o, as fi publicat-o fara rezerve. Sincer!
In prin-plan i se vedea mana. N-as sti sa zic daca cea dreapta sau cea stanga. Apoi, in punctul de interes dreapta-centru al fotografiei era capul. Cred ca avea ochii deschisi. Parca rânjea. Nu i-am vazut picioarele – nu incăpusera in fotografie sau… se aflau in alt loc, cine stie.
Vecinul meu de cafea ma intreaba: „Vrei sa-ti arat ceva?“ „Vreau“, zic eu. El se codeste, „a, mai bine nu, nu cred ca vrei sa vezi asta“. „Ba vreau!“, intaresc eu. Zice: „Am o poza cu victima!“. Hm. „Asa, si?“, intreb eu. Din prima mi-am dat seama ca e vorba de cazul Carmen Bejan.
Omu’ se-ntinde peste masa si-mi da sa ma uit. Ma uit. Vad carne de om. Imi vine sa râd. Si râd. Râd sincer, in timp ce ma gandesc ca ma bate Dumnezeu daca râd. Continui sa râd.
Voi cum ati fi reactionat in locul meu?
6 răspunsuri la “Astazi l-am vazut pe Trifu Shrottu”
Cred ca m-as fi infiorat.
richie, chiar n-ai de ce sa te infiorezi :). sunt multe situatii in viata cand o reatie normala, pusa in alt context, nu mai are loc si te trezesti faci lucruri pe care nu te credeai in stare sa le faci. Te crezi capabil sa ucizi?
as fi simtit ura si dispret fata de cei care au facut asa ceva. nu merita iertare de la D-zeu
nu ma cred capabila sa omor, desi in clipa de fata i-as matura pe toti criminalii de pe fata pamantului, ca sa avem si noi liniste odata…vorba aia, azi te duci la o intalnire, si peste juma de ora esti in portbagaj tocat maruntzel si „impartit” prin valize, ca sa „incapi” mai bine, sa nu ocupi mult spatiu….bleah…imi vine sila cand vad ce e in tara asta pe bune…eu nu am incredere in nimeni…
ah, rebella, daca lucrurile astea ar fi fost inventate in Romania…
ultimul tau raspuns, Solarian e TOTAL!let’s not forget…we live in a „real” world not a „perfect” one….sad, but that’s the truth!
mersi pentru apreciere si pentru ca ai vazut exact sensul pe care doream sa-l transmit 🙂